«
»

Primul capitol din FREEFALL de Roderick Gordon şi Brian Williams

tunnelsfreefallPrimul capitol din FREEFALL, adică Tunele 3: În Cădere Liberă, a apărut zilele trecute pe un site din Marea Britanie. Îl puteţi citi aici.

Această înregistrare a fost postată pe mai 5, 2009 la 7:32 am şi este pusă în categoria Despre cărţi cu etichete , , , , , , . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0 You can leave a response, or trackback from your own site.

20 Răspunsuri sa “Primul capitol din FREEFALL de Roderick Gordon şi Brian Williams”

  1. patrick Spune:
    mai 5, 2009 la 8:41 am

    mi-as dori sa stiu mai multa engleza ca sa-l pot citi

    Răspunde
  4. Dan Dobos Spune:
    mai 11, 2009 la 10:19 am

    Am cetit cartea. Ma apuc de tradus. Asta nu e asa in chip de sic-sic… Sau poare ca e… asa putin.
    Nu va spun decit ca e de departe cea mai buna din serie. Si asta nu numai fiindca e, oarecum, concluzia aventurilor celor doi dar si fiindca autorii au devenit mai experimentati, mai putin preocupati de a demonstra ceva si s-au lasat in voia placerii de a spune povestea.
    Lansarea romaneasca o sa fie probabil la Gaudeamus. Poate ne vedem acolo si vorbim mai mult si mai multe…
    De data asta sint ferm hotarit sa tin un jurnal mai consistent al traducatorului. Poate cu ocazia asta isi revine si site-ul meu.

    PS. Corint Junior va mai pregateste o surpriza de proportii aproape egale cu cea a Tunelelor. Acum vreo luna am predat primul volum din alta serie. Trageti o privire aici si… cumparati cartea!
    http://www.heretherebedragons.net/

    Răspunde
    • Shauki Spune:
      mai 11, 2009 la 3:55 pm

      Bai Dane, da’ rau ne mai faci… cel putin mie! :) )
      Dar sunt putin… in ceata. Cum adica concluzia aventurilor celor doi? Autorii ziceau ceva de genul 6-7? Sau apar personaje noi si se continua cu ele? Cam ciudat. Oricum, sper sa-mi raspunzi, chiar daca e spoiler. Am eu grija sa sterg dupa aia…

      Despre Here, There Be Dragons am auzit de mai de mult. Am tradus eu sinopsisul pt carte, e aici pe blog. Laura Blebea mi-a zis ca titlul va fi AICI, IN TARAMUL DRAGONILOR. Ramane asta? Sau se schimba?

      Răspunde
  5. Dan Dobos Spune:
    mai 12, 2009 la 10:51 am

    Domnilor, ceata e buna, ca asa trebuie sa fie ea…

    Cu titlul de la Here There Be Dragons, chiar e o problema. Sintagma aia nu are traducere nici macar aproximativa in romaneste fiindca noi romanii nu am fost neam de exploratori maritimi. Iar la noi draginii is zmei.
    Incercam, dar nu sint convins ca va ramine asa. poate totusi am o inspiratie sublima la un moment dat si propun alt titlu.

    Răspunde
    • Shauki Spune:
      mai 12, 2009 la 9:38 pm

      Mie personal mi se pare interesanta varianta asta, AICI, IN TARAMUL DRAGONILOR. Dar chiar e intraductibil titlul asta… oare nenea James Owen nu s-a gandit ca volumul o sa-i fie tradus in diferite tari? Scriitorii fantasy din America si UK pe asta mizeaza cand publica o noua carte. Si nu numai ei (cu siguranta si agentii lor).

      Răspunde
  6. sabinna Spune:
    mai 23, 2009 la 6:11 pm

    am tradus o bucatica din primul capitol, dar m-am oprit din cauza lipsei de timp, dak vrea cineva partea tradusa pot sa o trimit pe mail

    Răspunde
    • sabinna Spune:
      mai 25, 2009 la 3:03 pm

      pot sa pun direct aici cat am tradus??

      Răspunde
    • sabinna Spune:
      mai 26, 2009 la 6:31 pm

      In cadere libera

      Partea I

      Mai aproape, mai adanc

      Capitolul 1

      Herrrrp, icni Chester incetisor. Gura ii era atat de uscata incat i-a luat cateva momente sa poata vorbi. “Au, mama, da-mi drumul”, a reusit el sa spuna, nu foarte incantat.
      Ceva ii gadila glezna, asa cum ar fi facut mama lui daca el nu ar fi auzit alarma ceasului si nu s-ar fi coborat din pat. Si el stia ca l-ar fi gadilat in continuare daca nu dadea la o parte patura si incepea sa se pregateasca de scoala.
      Mama, te rog, doar inca cinci minute? se ruga, in timp ce i se inchideau ochii.
      Se simtea atat de confortabil incat voia doar sa stea acolo cat de mult putea, savurand fiecare secunda. Intradevar, el prefera sa pretinda ca nu a auzit alarma deoarece stia ca mama lui avea sa sa se intoarca si sa verifice daca era treaz.
      Pretuia momentele in care a deschis ochii si ea statea acolo, asezata pe marginea patului lui. El iubea parfumul si zambetul ei, la fel de luminos ca si soarele diminetii. Si ea era asa in fiecare dimineata, indiferent cat de devreme. “Sunt o persoana matinala”, ar spune voioasa, “dar batranului tau tata, ii trebuie cateva cesti de cafea pentru a fi el insusi”. Apoi ar pune o fata jalnica si-ar impinge umerii inainte si ar face niste zgomote ca un urs ranit, si Cheaster ar face acelasi lucru si apoi ar rade impreuna.
      Chester zambea, apoi a mirosit o razbunare si i s-a sters ranjetul de pe fata.
      Eww, Mama, ce e aia? E gretos! a gafait, incapabil sa isi explice mirosul. Ca si cum cineva ar stinge televizorul, imaginea mamei lui disparuse. Imediat a devenit foarte nerabdator si a deshis ochii.
      Intuneric.
      Ce? a murmurat. Il invaluise, de nepatruns si neincetat. Apoi el a prins ceva in coltul ochilor – o lumina slaba. De ce e atat de intunecat aici? s-a intrebat. In orice caz el nu vede micul lucru care ar fi confirmat ca este la el in dormitor, mintea lui incerca sa il convinga ca era intradevar acolo. Lumina aia vine de la fereastra, si mirosul acela… e ceva fiert pe aragaz, la parter? Ce se intampla?
      Mirosul era intens. Era sulfuros, dar in acelasi timp era ceva doar sub el… zgomotul acidulat al descompunerii. Combinatia ii umplea narile si facea sangele sa pulseze. A incercat sa isi ridice capul ca sa priveasca imprejur. Nu putea – era tinut de ceva – si, de fapt, asa erau si mainile si picoarele lui; intregul lui corp era intepenit. Primul lui gand a fost ca era paralizat. Nu a plans, dar a luat repede cateva guri de aer in incercarea de a-si reprima teroarea. Si-a spus ca nu a pierdut nici un simt, nici macar in extremitati, asa ca probabil nu era paralizat. In plus, era incurajat ca putea sa isi miste degetele si talpile, desi foarte putin . Parea ca gandeste ca era depus in ceva solid si inflexibil.
      Gadileala de la glezna lui a revenit, ca si cum fantoma mamei lui era acolo, si subtila imagine palpaia din nou in mintea si in ochii lui.
      Mama? a spus indoielnic.
      Gadileala s-a oprit si el a auzit un incet si trist sunet. Nu suna chiar uman.
      Cine e ala? Cine e acolo? a intrebat intunericul.
      Apoi s-a auzit un miorlait inconfundabil.
      Bartleby? a tipat el. Esti tu, Bartleby?
      Cand a rostit numele pisicii, evenimentele de la Por l-au inundat. A gafait cand si-a amintit cum el, Will, Cal si Elliott, cu o mare gaura inaintea lor, numita Por, au fost prinsi de limitatori. Oh, Doamne, a scancit. Ei au fost practit fata in fata cu mortea si in mainile soldatilor Styx. A fost ca o scena dintr-un cosmar, unul pe care refuza s a il creada chiar si dupa ceva mers. Totul era atat de proaspat pentru el, ca si cum s-ar fi intamplat doar cu cateva minute in urma.
      Apoi mai multe amintiri s-au intors la el.
      Oh, Iisuse! a murmurat, reamintindu-si momentul cand Rebecca, fata Styx care a fost pusa in familia lui Will, a revelat ca tot timpul ea a avut o sora geamana. Si-a amintit cele doua surori batjocorindul pe Will atat de nemilos, si avand o asa placere asa cruda in timp ce ii povesteau planul de a nimici suprasolii folosind mortalul virus Dominion. Gemenele spunandu-i lui Will sa se dea batut, si fratele lui, Cal, pasind in fata, bocind ca vrea sa mearga acasa.
      Apoi si-a amintit grindina de gloante care l-au aruncat pe baiat in Por.
      Cal era mort.
      Chester tremura, dar se forta sa isi aminteasca ce sa intamplat dupa. Imaginea prietenului lui, Will, i-a revenit – el si Chester s-au tinut de mana, si Eliott tragea, si ei erau toti legati cu o franghie. Mintea lui Chester era un talmes-balmes si i-a luat cateva secunde sa isi aranjeze gandurile.
      Da! Asta a fost! Elliott incerca sa ii ia jos, inauntrul Porului… inca mai era timp… ei incercau sa scape.
      Dar totul a merg atat de rau. Si-a ridicat ochii ametiti ca si cum retinele inca il ardeau cu flash-uri de foc si explozii ca si cum ar fi fost bombardati de artileria grea a Diviziei Styx. A retrait sentimentul pamantului tremurand sub el, si apoi alta aminire a iesit la suprafata – imaginea neclara a lui Will sarind in aer in dreapta capului lui, si peste marginea Porului.
      Chester si-a amintit panica, atunci cand el si Elliott incercau sa previna sa fie trasi in Por de greutatea combinata a trupurilor lui Will si Call. Dar a fost degeaba deoarece au sarit impreuna, si urmatorul lucru pe care il stia era ca ei, toti patru, cadeau in golul intunecat al Porului.
      El isi amintea acuma senzatia de navalire, vantul necontenit, care nu il lasa sa respire… si flash-uri de lumina rosie si o incredibil de intensa caldura… dar acum…
      …dar acum…
      …acum el ar fi trebuit sa fie mort…
      Deci, ce era asta? In ce iad se afla?
      Bartleby mieuna din nou, si Chester simti pe fata lui respiratia calda a pisicii.
      Bartleby, ala esti tu, nu? intreba Chester sovaind.
      Capul enorm al animalului era la cativa inci departare de el. Sigur ca trebuie sa fie Brtleby. Chester uitase ca pisica, cazuse si ea in Por in acelasi timp cu ei… si aici era acum.
      Apoi Chester simti limba umeda zanganind pe obraz.
      Date jos! a zbierat. Inceteaza!
      Bartleby il lingea chiar mai viguros, incantat sa primeasca o reactie din partea lui Chester. Date jos de pe mine, pisica proasta! Strigatul lui Chester era in crestere. Nu era doar fiindca voia ca animalul sa inceteze, dar Bartleby avea o limba abraziva ca o bucata de smirghel, si sa fie lins de el era destul de dureros. Reinoind efortul de a se elibera, Chester se lupta furios, tot timpul tipand din adancul plamanilor.
      Zgomotul parea sa nu il deranjeze chiar deloc pe animal, si Chester nu avea alta resursa asa ca incepu sa sasaie si sa scuipe cat de feroce putea. Ar fi mers, si Bartleby s-ar fi dat inapoi.
      Apoi era doar liniste si intuneric din nou.
      A incercat sa strige dupa Elliott si apoi dupa Will, dar nu stia daca macar unul dintre ei supravietuisera caderii. Avea cel mai oribil sentiment in centrul stomacului crezand ca ar putea fi singurul in viata, inafara de pisica. Era infricaosat ca ar putea fi singur cu gigantul animal balos.
      O ipoteza la lovit ca o bila de crichet in cap… datorita unui miracol el a aterizat in cel mai jos punct al Porului? isi amintea ce i-a spus Elliott – deschizatura era mai adanca de cativa km, era atat de adanca incat doar un om stia, asa ca povesta a continuat, incercand sa se catere inapoi. Cu cat substanta invizibila intarita ii permitea sa urce mai mult, cu atat tremura mai mult, fara sa se opreasca. Era in cel mai urat cosmar.
      Era ingropat de viu.
      Era blocat in ceva ca un corp in nisip, esuat in mijlocul pamantului. Cum avea sa iasa din Por si apoi, la suprafata? Era mai adanc decat in Adancuri – si se gandea ca a fost rau suficient. Posibilitatea de a se intoarce acasa la parintii lui si la viata lui draguta parea acum si mai departe.
      Te rog, vreau doar sa merg acasa, bombani si, bombardat de alternative valuri de claustrofobie si groaza, a izbucnit in ceva rece si dulce.
      Apoi, cum statea acolo, o voce subtire in capul lui ii spunea ca nu putea sa lase teama sa il cuprinda. S-a oprit din bolborosit. Stia ca trebuia sa se elibereze din orice il tinea pe loc, si sa ii gaseasca pe ceilalti. Ei ar putea avea nevoie de ajutorul lui.
      Dupa un proces de tensionare si relaxare si agitatie, i-a luat zece minute de munca partiala, capul lui a pierdut si a castigat in oarecare masura o miscare intr-un umar. Apoi, cand si-a contractat muschii bratelor, era un sunet dezgustator, si unul a fost dintr-o data eliberat din materialul spongios.
      Da! a strigat. In orice caz miscarea umarului lui a fost limitata, un moment si-a verificat fata si pieptul cu mana. A coborat mana spre curelele rucsacului si a strans ambele catarame, gandindu-se ca l-ar putea ajuta in lupta pentru libertate. Apoi, in timp ce se concentra sa isi elibereze si restul corpului, opintindu-se si grohaind, a devenit mai greu si mai greu, opintindu-se in acele micro-miscari. Era ca si cum se elibera dintr-un mormant. Cu toate acestea, parea sa mearga.

      Răspunde
  7. Ana-Maria Spune:
    mai 25, 2009 la 3:13 pm

    Eu am citit putin de la o colega din Tunelele si e plcictisitoare..nici ea nu si-a mai luat volumul doi:|

    Răspunde
  8. me Spune:
    iunie 16, 2009 la 6:26 pm

    inceputu a fost cam plictisitor… dar dupa partea COLONIA “a inceput aventura”…

    Răspunde
  9. me Spune:
    iunie 16, 2009 la 6:30 pm

    si cred ca pe coperta volumul 3 sunt Rebecca si sora-sa cum cad in por…:D

    Răspunde
  10. Alexandra Spune:
    august 18, 2009 la 7:07 pm

    pana la urma sunt 3 vol sau 6? astept raspuns

    Răspunde

Lasă un Răspuns