Coraline

Nu am vrut să citesc Coraline, cu toate că o cumpărasem de ceva timp. Însă într-o zi, după ce am văzut trailerul filmului, mi-am dat seama că pierd o mare poveste. Şi aşa a fost! CORALINE e o poveste scurtă, dar frumoasă.
Nu citisem altceva de Neil Gaiman, ci doar văzusem filmul PULBERE DE STELE (Stardust) – un film excepţional, plin de magie, aventură şi umor.

Dacă m-aş pune pe povestit, cred că aş reda romanul, aşadar am să încerc să scurtez totul.
Coraline Jones, care locuieşte într-un apartament dintr-o casă veche, îşi doreşte extrem de mult să facă ceva să scape de plictiseală. Însă vizitele la domnişoarele (bătrâne) Spink şi Forcible sau discuţiile cu un domn “nebun”, Bobo, nu o ajută mai deloc. Nu îi mai punem la socoteală pe părinţii ei, domnul şi doamna Jones, mult prea ocupaţi.
La sfatul tatălui ei, Coraline începe să exploreze casa şi nu după mult timp, descoperă un zid de după o uşă, care dispare, apărând în loc un lung coridor. Curioasă, fata intră şi ajunge într-o casă care seamănă mult prea tare cu a ei.
Acolo descoperă o altă mamă şi un alt tată (care, ciudat, în loc de ochi au nasturi), ce par a fi opusul celor adevăraţi, încercând mereu să îi ofere Coralinei tot ce e mai bun. Însă, după cum se spune, lucrurile bune se termină repede, iar Coraline îşi va da seama de asta mai târziu, după ce va realiza că părinţii ei lipsesc. Coraline nu va sta degeaba: ajutată de o pisică misterioasă, va urzi un plan pentru a pune capăt acelei vieţi paralele.
Coraline este un o poveste fantastică, plină de mister, la care se adaugă puţin horror şi umor macabru.

Titlul Românesc: Coraline
Titlul original: Coraline
Autor: Neil Gaiman
Editura Românească: Tritonic Junior
Editura originală: HarperCollins
Traducător: Liviu Radu
Ecranizare: desen animat 3D (2009), în regia lui Henry Selick, cu vocile lui Ian McShane şi Dakota Fanning