Sebastian Darke - Prinţul Bufonilor de Philip Caveney

Prinţul Bufonilor este o poveste simplă cu puţin umor strecurat pe ici şi pe colo, care se citeşte repede şi care îţi ajunge la inimă.

Sebastian Darke, fiul unui tată-om şi a unei mame elfe devine, după moartea tatălui său, un bufon. Acesta pleacă de acasă (însoţit de către un bizonaur simpatic) spre Keladon ca să încerce să primească un loc de muncă la castelul regelui Septimus. Din nefericire, el nu este deloc comic, şi chiar dacă tatăl său putea face pe oricine să râdă, Sebastian mai degrabă trebuie să-şi explice glumele publicului.

Acest lucru este accentuat şi de Max, bizonaurul său – un animal vorbitor care trage vechea caravană a lui Sebastian şi care mai mereu se plînge de orice.

Max este cel care aduce acel puţin umor în carte, prin vorbele sale îndrăzneţe faţă de oricine.

În drumul lor, cei doi se întâlnesc cu un om mic de statură, Cornelius, care doreşte să devină membru în armata Mantiilor Stacojii. Deşi puterile sale sunt puse la îndoială de către Sebastian şi Max, Cornelius se dovedeşte a fi mai puternic decât o mulţime de briganzi la un loc.

Cornelius se alătură celor doi şi împreună pleacă spre Keladon.

Dar, evident, întâmplările nu se termină aici.

Pe măsură cei ei se apropie de Keladon, dau peste o ambuscadă în care soldaţii mor încercând să protejeze o caravană. Cei trei sar în ajutorul soldaţilor şi, terminând cu lupta, ei găsesc în caravană o persoană importantă – prinţesa Kerin – a cărei soartă devine legată de a lor

De ce vroiau briganzii să atace caravana? Cine este de fapt regele Septimus? Va ajunge Sebastian un bufon ca tatăl său? Va reuşi Cornelius să ajungă în armată în ciuda înălţimii sale?

Sebastian Darke – Prinţul Bufonilor este o poveste a prieteniei, a iubirii şi a urii, o poveste plină de trădări şi secrete.

Merită citită!

Eu, personal, am să stau cu ochii pe continuarea acestei poveşti căci, întradevăr, merită!

Prinţul Bufonilor este prima carte din seria Sebastian Darke, scrisă de Philip Caveney, apărută în Marea Britanie la editura Random House Children’s Books UK şi în România la editura Corint Junior în traducerea lui Sorin Voinea. Volumul al doilea – Prinţul Piraţilor – a apărut de curând în Marea Britanie, iar cartea a treia – Prinţul Exploratorilor – va apărea în 2009.

Atherton: Casa Puterii de Patrick Carman

TREI LUMI SE CIOCNESC…

PUTEREA SE SCHIMBĂ…

NIMIC NU VA MAI FI LA FEL.

Mă aşteptam să găsesc în Atherton: Casa Puterii o poveste simplă, despre nişte copii, o casă ciudată şi alte lucruri de acest tip. Însă cartea s-a dovit contrar aşteptărilor mele.

Trebuie să recunosc (iarăşi) că primul lucru care m-a atras a fost coperta!

Atherton e de fapt o planetă poziţionată oarecum deasupra Terrei. E situată pe trei nivele diferite (aşa cum vedem şi pe copertă) Deşertul (cel mai mare), Podişul (mijlocul) şi Muntele (cel mai mic, dar cel mai puternic). În Atherton, apa e cea mai importantă sursă de viaţă, iar controlul acesteia îl deţin cei de pe Munte.

Oamenii din Podiş sunt un fel de “slugi” ai celor de sus. Ei muncesc de dimineaţă până seara în Dumbravă culegând smochine (alimentaţia lor); smochinele sunt trimise celor de sus, un fel de “stăpâni” ai Athertonului, în schimbul apei pe care aceştia le-o dau.

Edgar, un orfan de pe nivelul al doilea, lucrează şi el în Dumbravă culegând smochine alături de ceilalţi. Băiatului îi place să escaladeze stâncile periculoase dintre Podiş şi Munte. Într-una din zile, în timp ce le escalada, el descoperă într-una din stânci o carte scrisă pentru el de un anumit Dr. Kincaid. Acea carte îl va împinge într-o aventură în care va afla adevărata natură a Athertonului şi criza care ameninţă să întoarcă lumea pe dos.

Alături de Edgar, în aventură iau parte şi câteva personaje destul de importante: Samuel – un băiat de pe Munte, Isabel – o prietenă de-a lui Edgar din Podiş, domnul Ratikan – îngrijitorul Dumbrăvii, Lordul Phineas – conducătorul Athertonului, Dr. Kincaid – un doctor ce trăieşte în secret în Deşert să suprevegheze terbilele evenimente ce se petrec în Atherton.

Patrick Carman, autorul seriei de succes The Land of Elyon ne oferă o carte cu adevărat originală. Scrisă într-un mod simplu, cu puţine personaje şi cu o planetă în schimbare, Atherton: Casa Puterii va face deliciul oricărui cititor de fantasy.

Atherton: Casa Puterii este prima carte din trilogia Atherton scrisă de Patrick Carman, apărută în America la editura Little, Brown Young Readers şi în România la editura Corint Junior, în traducerea lui Sorin Voinea. A doua carte a trilogiei este numită Atherton: Rivers of Fire (Atherton: Rîuri de Foc) şi va apărea în mai 2008 în America.

Şoptindu-le Vrăjitoarelor de Anna Dale

Vi s-a întâmplat vreodată să ţineţi foarte mult la o carte, chiar dacă aţi citit unele mai bune?

Mie da, da multe ori, însă există doar o singură carte la care ţin enorm.

Evident, în decursul anilor vor apărea o mulţime de cărţi fantasy pe care le voi îndrăgi, însă preferata mea este şi va rămâne ŞOPTINDU-LE VRĂJITOARELOR de Anna Dale.

În această minunată carte au fost amestecate trei “ingrediente” pe care le iubesc: lumea vrăjitorească, iarna şi Anglia (mai precis, oraşul Caterbury).

Povestea este următoarea:

Joe, un băiat de doisprezece ani, locuieşte cu tatăl său, Nicholas Binks, în Londra. Mama lui s-a recăsătorit şi, împreună cu tatăl lui vitreg, au o fetiţă, Esme.

Povestea se desfăşoară în Decembrie, când Joe spera să stea cu tatăl său, să vadă filme, să îl plimbe pe Hamish, căţelul, să deschidă cadourile…

Problemele încep când tatăl său primeşte un telefon în care este anunţat că trebuie să plece în Scoţia la o mătuşă care e grav bolnavă.

Joe, neputând fi lăsat singur acasă, este trimis în Canterbury, Kent, la mama lui.

După ce se dă jos din tren la o staţie greşită, Joe împrumută o tricicletă ca să ajungă în Canterbury însă aceasta îl duce chiar în Sabatul Urzica-Moartă.

Chiar dacă Joe nu ştie nimic despre magie, el este curând prins în căutarea unei pagini lipsă dintr-o carte faimoasă de vrăji – Cartea lui Mabel. Twiggy, o tănâră începătoare în ale magiei, devine prietena lui Joe pe măsură ce ei lucrează împreună să afle lucruri stranii ce se petrec în Sabaturi.

Nu după mult timp, Joe se trezeşte spionând un Sabat de vrăjitoare rele şi călărind pe mătură alături de Twiggy. Şi totuşi, există ceva mai mult decât o pagină ruptă – de fapt, se pare că ar fi un fel de conspiraţie – dar ce şi de ce? Joe şi Twiggy sunt determinaţi să afle acest lucru.

Pe măsură ce povestea se desfăşoară, cititorilor le sunt prezentate o mulţime de personaje interesante, printre care Lydia bibliotecara (care are propriile ei secrete întunecate), doi şobolani (chiar sunt şobolani?!) numiţi Sturm şi Drang (Furtună şi avînt, în germană), Cuthbert – un spirit al vântului, sinistra Logan Dritch (care e în mod sigur după “ceva”) şi o pisică frumoasă, magică, numită Squib.

Joe cu siguranţă nu are parte de un Crăciun plictisitor, iar cititorii se vor bucura să fie părtaşi la această aventură magică de proporţii.

 

Am omis multe detalii, interesante, doar ca să nu vă stric lectura.

O recomand cu mare căldură tuturor cititorilor de fantasy. Nu veţi regreta nicio pagină din Şoptindu-le Vrăjitoarelor.

 

Anna Dale, autoarea acestui basm fantasy inteligent, a scris Şoptindu-le Vrăjitoarelor în două luni de zile, pe durata unui curs de scriere de la Universitate.

După terminarea romanului, Anna a trimis manuscrisul unui agent literar, iar şase luni după, editura britanică Bloomsbury îi făcuse o ofertă de publicare.

În octombrie 2004, pe piaţă apărea Whispering to Witches, o carte care avea să devină mai târziu un bestseller tradus în 28 de limbi.

După succesul primei cărţi, autoarea a scris Dawn Undercover (Dawn sub acoperire) o carte despre o fetiţă spion, carte care din păcate nu s-a bucurat de acelaşi succes.

Însă pentru iunie 2008 este anunţată cartea SPELLBOUND, o nouă poveste magică, despre care vă voi povesti în curând.

Şoptindu-le Vrăjitoarelor este un roman scris de Anna Dale, apărut în Anglia la editura Bloomsbury şi în România la editura Rao, în traducerea Marianei Petcu.

Cronicile Wardstone de Joseph Delaney

Printre cărţile mele preferate, se numără şi Cronicile Wardstone de Joseph Delaney.

Personal, cred că această serie e cea mai bine-vândută serie în România după Harry Potter. Bineînţeles, nu se pot compara aceste două serii: Harry Potter s-a vândut în Romania în 500.000 de exemplare, iar Cronicile Wardstone în 25.000 exemplare (numai primele trei cărţi, fără să punem la socoteală volumul patru).

Mi-am cumpărat prima carte în 2006, după ce văzusem un pliant cu primele două cărţi.

În două zile o devorasem. Evident, imediat mi-am cumpărat şi volumul doi, Blestemul Vraciului, de care am rămas “lipit” până la sfârşit.

Thomas Ward este al şaptelea fiu al unui al şaptelea fiu şi îşi începe ucenicia la domnul Gregory, un moş arţăgos şi rău (asta pare la început!). Exact din prima seară de când pornesc la drum, Tom este supus la o “mică” probă, cum îi zice Vraciul: să petreacă întreaga noapte, singur, într-o casă bântuită, “asta o să-mi arate limpede din ce plămadă eşti făcut”.

După această înfricoşătoare probă, cei doi pornesc la drum spre Casa de Iarnă a Vraciului, unde Tom urmează a fi antrenat. La prima sa lecţie, Tom învaţă că trebuie să se ferească de fetele care au vârful ascuţit la papuci.

Însă, neluându-l în seamă pe Vraci, Tom trebuie să îi întoarcă o favoare unei fete, Alice, care are papuci… cu vârful ascuţit! Alice are aceeaşi vârstă ca şi Tom, şi provine dintr-o familiei de vrăjitoare. Fata îi dă lui Tom trei turte pe care acesta trebuie să i le dea celei mai de temut vrăjitoare din Comitat, care e închisă într-un puţ, în grădina Vraciului – Mama Malkin.

De aici şi până la sfârşit avem parte de o acţiune alertă, răsturnări de situaţie, pericole mari şi secrete.

Stilul lui Delaney este uşor, cartea te captivează în întregime iar tu, ca cititor, ajungi să faci parte din poveste, alături de personajele puţine care fac din această carte o lectură savuroasă.

Orice carte din această serie va fi spectaculoasă, plină de aventuri primejdioase. Fanii nu vor fi dezamăgiţi de niciuna din cărţi, iar volumul cinci – Greşeala Vraciului – este una dintre cele mai aşteptate cărţi pentru 2008 atât în Anglia cât şi în România.

 

Ucenicul Vraciului este prima carte din seria Cronicile Wardstone scrisă de Joseph Delaney, apărută în Anglia la editura Random House Children’s Books şi în România la editura Corint Junior, în traducerea Cristinei Jinga. Seria mai conţine cărţile: Blestemul Vraciului, Secretul Vraciului, Bătălia Vraciului şi Greşeala Vraciului (The Spook’s Mistake), care va apărea în septembrie 2008 la Corint Junior.

Misterioasa Societate Benedict

Misterioasa Societate Benedict este o carte pe care nu am vrut să o citesc din cauza titlului şi al coperţii. Am fost destul de prost că am amânat cartea căci după ce am citit-o, am ştiut că aveam de pierdut o poveste originală care nu este fantasy.

O mulţime de copii se înghesuie să se înscrie la un concurs de care află din ziar. Titlul articolului sună cam aşa:

„Eşti un copil talentat care caută oportunităţi deosebite?”

Printre aceşti copii se numără şi protagoniştii romanului: Reynie, Kate, Sticky şi Constance.

Testele pe care ei le primesc li se par ciudate dar, treptat, fiecare din cei patru le trec în fel lor.

Cei patru eroi nu au nimic în comun înafară de faptul că sunt cu toţii orfani (e cumva greşit ce am zis, dar veţi înţelege după ce veţi citi cartea).

Reynie e un băiat deştept care locuieşte într-un orfelinat. Fiind considerat prea deştept, lui i se angajează o profesoară specială care să-l instruiască – Miss Perumal, pe care ajunge să o îndrăgească ca pe o mamă.

Kate, care mereu poartă cu ea o găleată cu unelte, pare cea mai pricepută la încuietori, tavane şi altele, folosindu-se mereu de cate o unealtă din găleata ei.

Sticky e un băiat care a fugit de acasă din cauză că părinţii îl foloseau să aducă bani datorită inteligenţei sale. De asemenea, Sticky are o memorie impresionantă şi poate reţine un text lung, doar aruncând o privire asupra lui.

Constance e cea mai “afurisită” din grup, o încăpăţânată. Însă tocmai această încăpăţânare o va ajuta pe ea şi pe ceilalţi în misiunea lor.

După ce trec iarăşi nişte teste, cei patru intră în casa domnului Benedict şi rămân acolo să fie pregătiţi de domnul Benedict, Rhonda, Layazar şi Numărul-Doi.

Reynie, Kate, Sticky şi Constance sunt conduşi de către Rhonda la Colegiul Academic pentru copiii cu Rezultate Deosebite – C.A.R.D. – (citit invers: DRAC) unde trebuie să dejoace planul domnului K. De Cortina (Cade cortina) care transmite mesaje în oameni folosindu-se de copiii care aderă la CARD.

Ajutaţi de domnul Benedict şi de discipolii săi (folosind codul Morse), cei patru urzesc fel de fel de planuri pentru a distruge maşinăria construită de domnul K. De Cortina.

Bineînţeles că din poveste nu lipsesc duşmanii, ghicitorile, numele ascunse şi secretele.

Ultimele pagini au o acţiune alertă, pline de surprize plăcute şi neplăcute.

Am rămas pur şi simplu fascinat de această carte.

Misterioasa Societate Benedict este prima carte din seria Misterioasa Societate Benedict scrisă de Trenton Lee Stewart, apărută în America la editura Little, Brown and Company şi în România la editura Corint Junior, în traducerea Mirellei Acsente. Volumul al doilea poartă numele de Misterioasa Societate Benedict şi Periculoasa Călătorie, care va apărea pe 1 mai 2008 în America şi spre sfârşitul anului în România.

Aventurile lui Miles Miercuri

Palatul Râsului, prima carte din seria Aventurile lui Miercuri, e un “must have”, cum spun englezii. Adică trebuie neapărat să o ai (şi, evident, să o citeşti!).

Mi-a plăcut tot: personajele bune, personajele rele, locurile, animalele şi fantasy-ul din această carte!

Aşa cum spune şi descrierea, Miles Miercuri e un băiat orfan de aproape 11 ani care locuieşte într-un butoi. El asistă într-o seară la venirea unui circ. Dar Circul Oscuro nu e un circ oarecare. În el poţi găsi Îngeri de 400 de ani, tigri vorbitori şi creaturi periculoase. După ce Miles reuşeşte să intre la unul din spectacole, viaţa lui se va schimba. Acolo Miles face cunoştinţă cu Micuţa, un Înger al Cântecului care a căzut din cer şi nu se mai poate întoarce şi cu Marele Cortado (un personaj care mie îmi place!).

După ce reuşeşte să scape alături de Micuţa, cei doi pleacă să-i ceară ajutorul lui Lady Potârniche, o doamnă cu multe pisici (un alt personaj preferat al meu!).

Cei doi, pregătiţi de Lady Potârniche pleacă într-o călătorie plină de aventuri spre Palatul Râsului unde speră să-l găsească pe Trăsnetul de Argint care e un Înger al Furtunii.

Pe drum, cei doi se întâlnesc cu fel de fel de personaje (bune şi rele): Baltinglass din Arabia-un explorator orb, cu tigrul vorbitor (care din câte am înţeles va avea un rol mai mare în cartea a doua, Oul Tigrului), cu o gaşcă de bătăuşi numiţi Ţestele Rase, cu Henry-un băiat din Ţestele Rase care îi vor ajuta pe cei doi, Fraţii Bolsillo, şi multe, multe altele.

V-aş strica lectura dacă v-aş povesti cum decurge povestea lui Miles şi a Micuţei.

Puneţi mâna şi citiţi Palatul Râsului: Aventurile lui Miles Miercuri, volumul întâi!

O recomand cu căldură tuturor celor care vor să citească despre aventurile unor copii care vor să dejoace planurile unor răufăcători şi acelora care vor să citească o carte despre familie şi despre cum unii simt lipsa părinţilor.

Cum spune şi marea actriţă/cântăreaţă/scriitoare Julie Andrews (cunoscută şi din filmul Mary Poppins): “…această carte e menită să devină clasică!”

Shauki

Palatul râsului este prima carte din trilogia Aventurile lui Miles Miercuri scrisă de Jon Berkeley, apărută în America la editura HarperCollins Children’s Books şi în România la editura Corint Junior, în traducerea Laurei Botorcu. Continuarea trilogiei este Oul Tigrului (The Tiger’s Egg, în engleză), care va apărea în 2008 la Corint Junior. Volumul al treilea – Între Lumină (Between the Light)- va fi lansat în 2008-2009.

În revista World of Teen Magazine din România (revistă şcolară) a apărut un interviu în exculsivitate cu Jon Berkeley. Vă invit să îl citiţi.

 

Vampiratii - Demonii oceanelor…

Anthony Horowitz: “Total originala,mi-as fi dorit sa am o asemenea idee…”

O declaratie venita din partea autorului ce i-a dat viata lui Alex Rider, Superspionul Adolescent.

Ce m-a tentat sa incep sa citesc cartea? Poate chiar aceasta declaratie,poate lumea incitanta a vampirilor, combinata sangeroasa aptitudine de a fi pirat! In orice caz, nu am fost dezamagit!

Punctul de interes al acestei carti il constituie doi gemeni, Connor si Grace, care sunt obligati sa isi paraseasca casa unde locuisera cu tatal lor, care decedase si fusese inlocuit ca Ingrijitor al Farului. Acestia,nevrand sa cada prada numerosilor oameni care voiau sa ii ia in custodie, dau dovada de un curaj nebunesc, si fura corabia tatalui lor.Gemenii pornesc pe mare in timpul unei furtuni, de la acest punct necazurile par sa puna stapanire pe ei complet…

SPOILERE…(daca nu ati citit cartea e bine sa nu cititi urmatoarele randuri)

Nepriceputi in arta navigatiei, gemenii pierd controlul corabiei, bucatile navei presarandu-se peste tot pe mare.

Cei doi copii sunt salvati de doua corabii diferite, fiecare dintre ei crezand ca geamanul lui ar fi fost doar o amintire placuta.

Connor ajunge pe corabia capitanului Molucco Wrathe, cel mai respectat si temut dintre stapanii marilor. Grace ajunge pe o corabie invaluita in mister, in care tot echipajul pare sa aiba ceva de ascuns fata de ea.

Gemenii isi fac repede prieteni in noile lor vieti, Connor reusind sa castige simpatia tuturor membrilor echipajului Capitanului Wrathe.

Grace creeaza o legatura spirituala cu un membru al corabiei misterioase, si anume Lorcan Furey. Treptat,fata afla ca nu este gazduita doar de o corabie de pirati, ci de insasi Corabia Vampiratilor,despre care tatal lor le canta in momentul in care trebuiau sa doarma.

Pe corabia vampiratilor existau doua tipuri de persoane,dupa cum afla Grace: Echipajul si “Donatorii”. Donatorii serveau ca hrana saptamanala pentru membrii echipajului, mai exact pentru niste vampiri insetati de sange. Capitanul Vampiratilor, pare sa o protejeze pe Grace, aceasta scapand de oribila sarcina de a dona sange vampirilor. In final gemenii se intalnesc pe corabia vampiratilor,insa se decid cu greu ce sa faca in continuare, fiecare atasandu-se de locul unde avusesera parte probabil de cea mai buna parte, si totodata de cea mai periculoasa a vietii lor.

AICI SE TERMINA SPOILERELE!

Aceasta carte ne pune in fata cele mai controversate interesante personaje ale acestor zile: piratii si vampirii…

Eu va recomand cu caldura aceasta carte si va declar ca nu o veti putea lasa din mana…

Cirque du Freak (Circul Ororilor) de Darren Shan

Cirque du Freak (sau pe româneşte Circul Ororilor [cu toate că mie personal îmi place varianta englezească]) este prima carte din Saga lui Darren Shan (acelaşi nume îl are atât autorul, cât şi personajul – veţi înţelege de ce când veţi citi cartea!).

 

Mi-a plăcut. De ce? A fost o lectură uşoară, horror (nu prea agreez cărţile de acest gen, dar dacă însăşi ea, bomba britanică JK Rowling a elogiat Circul Ororilor, trebuia să o citesc!) şi foarte interesantă, cu o idee adevărată care captivează orice cititor de orice vârstă.

Darren este un băiat normal, pasionat de păianjeni şi tarantule, merge la şcoală, are prieteni şi joacă fotbal (chiar foarte bine!). El şi prietenul său, Steve Leonard/Leopard se duc într-o seară la un spectacol inedit – Circul Ororilor. După fel de fel de numere terifiante, Steve o recunoaşte pe una din “creaturi”: pe domnul Crepsley – vampir - (cel care deţine o tarantulă periculoasă numită Madam Octa), despre care el ştia multe din benzile desenate. Steve îşi doreşte foarte mult să devină vampir, ceea ce se putea, dacă domnul Crepsley l-ar fi muşcat. Însă acesta îl refuză spunându-i că nu poate deveni din cauza sîngelui lui care este unul rău. Steve era malefic, iar Vampirii ca dl. Crepsley nu sunt din aceia din legende – personaje rele. Din acel moment, aventura începe iar Darren, mânat de dorinţa de a o avea EL pe Madam Octa (care e un tarantulă foarte inteligentă şi care poate fi dresată cu un fluier), plănuieşte să o fure.

SPOILERE:

Darren se strecoară din casă, merge până la clădirea unde Circul Ororilor îşi dau specolele şi reuşeşte să pună mâna pe Madam Octa.

Ajunge acasă şi începe să o analizeze şi să o pună să facă acrobaţii folosind un fluier.

După ce Steve află că Darren o are pe Madam Octa, amândoi încearcă să facă un număr complicat – cel pe care îl văzuseră la spectacol. Însă Steve este muşcat de Madam Octa şi intră în comă. Fiind singurul care poate face ceva, Darren nimereşte peste dl. Crepsley care îi propune să devină Ucenicul său (devenind totodată Vampir) în schimbul antidotului care l-ar putea readuce la normal pe Steve.

Darren acceptă iar lucrurile devine rele.

SPOILERELE SE TERMINĂ AICI!

Finalul este unul trist, foarte trist, şi chiar horror.

Citiţi cartea căci întradevăr merită

 

Un film este în curs de ecranizare după primele trei cărţi iar din distribuţie fac parte nume celebre: Salma Hayek (Madame Truska), John C. Reilly (Dl. Crepsley), Jane Krakowski (Cormac Limbs), Ken Watanabe (dl. Tall), Josh Hutcherson în rolul lui Steve şi Chris J. Kelly în rolul lui Darren.

Mai multe informaţii despre film aici, iar un articol şî interviu cu Darren Shan, autorul, aici.

Circul Ororilor este prima carte din seria Saga lui Darren Shan scrisă de Darren Shan, apărută în Anglia la editura HarperCollins Ltd. şi în România la editura Corint Junior, în traducerea Cristinei Jinga. Continuarea seriei este Ucenicul Vampirului, care va apărea în 2008 la Corint Junior.

 

Tunele, urmaşul lui Harry Potter? Neh…

Tunele… hmm… este vreun cititor de fantasy pentru adolescenţi care să nu fi auzit vreodată de Tunele? Nu cred…

Când mă gândesc la acest titlu, imediat îmi vine în minte publicitatea masivă de care a beneficiat. Şi nu cred că o merita.

Tunele este o poveste simplă, care se desfăşoară sub pământ. Lucru pe care nu prea l-am găsit a fost acţiunea (mă refer la bătălii). Se tot fugăresc personajele rele cu cele bune şi atât. Nu am citit nicio bătălie adevărată între Styx şi Will.

Bun, să vă povestesc puţin din Tunele.

AICI ÎNCEP SPOILERELE:

Will este un băiat de paisprezece ani care locuieşte cu o familie aparent normală (asta doar la început!). Will munceşte în paralel (sapă) la două tunele: unul din ele este descoperirea sa, la celalălat îl ajută pe tatăl său, un arheolog.

După ce se ceartă cu doamna Burrows, tatăl lui Will, domnul Burrows, pleacă în pivniţa casei, acolo unde are biroul său. După câteva zile, Will îşi dă seama că tatăl său a dispărut, plecând cel mai probabil prin tunelul pe care Will îl descoperă în pivniţă casei lui. Ajutat de prietenul său, Chester, băiatul reuşeşte să de-a la o parte muntele de pământ care bloca intrarea. După zile de muncă, reuşesc să îşi facă drum prin tunel, şi pleacă amândoi în căutarea domnului Burrows.

Ajunşi la capătul tunelului, cei doi descoperă o… lume subterană.

În timp ce ei explorau casele de acolo, sunt prinşi de Styx, un fel de poliţie la noi, doar că sunt mult, mult mai răi.

După ce sunt supuşi la nişte teste îngrozitoare, făcute cu un aparat ciudat, cei doi sunt aruncaţi într-o temniţă întunecată. După zile de aşteptare, Will primeşte o vizită: două persoane, un bărbat morocănos şi un copil curios, mai mic decât Will. Băiatul se prezintă pe numele de Cal (Caleb, numele său complet) şi îi spune că cei doi sunt fraţi. Caleb îl scoate pe Will din acea ‘închisoare’ şi îl duce la casa unde locuia el cu tatăl său, domnul Jerome.

Din acel moment, Will află lucruri despre el, familia lui şi viaţa lui. Ajutat de Tam, cel care spune că e unchil său şi de Caleb, Will plănuieşte să îl scoată din închisoare pe Chester şi să fugă în suprasol cu el. Însă planurile le sunt dejucate de Rebecca, sora lui Will. Chester este luat de Styx, Caleb insistă să meargă după Will în suprasol iar Rebecca începe să cânte. Cei care au citit cartea, ştiu la ce mă refer, iar cei care nu au citit-o, vor afla în curând.

AICI SE TERMINĂ SPOILERELE!

Personajul meu preferat din Tunele este Rebecca, prin felul ei de a fi.

Criticii spun că Tunele este ‘urmaşul’ lui Harry Potter. Însă eu nu sunt de aceeaşi părere: primul element pe care îl sesizezi este lipsa magiei în Tunele. Când compari două cărţi/serii, trebuie să ţii cont de multe detalii. Amândouă trebuie să se adreseze aceleiaşi vârste, trebuie să fie fantasy, să aibă magie, să apară creaturi magice…

Tunele are câteva personaje principale pozitive, vreo două negative, o bandă de Styx, o mamă nepăsătoare, un tată pierdut, nişte rude care apar şi dispar şi un motan uriaş (care dispare şi el la un moment dat).

Într-un fel, cartea te surprinde prin câteva lucruri care te şochează şi despre care nu credeai că ar fi fi posibile.

Mă aşteptam la mai mult de la Tunele. Dacă ar fi să îi dau o notă, aceea ar fi 7.

Stau şi mă gândesc că totuşi e prima carte. Şi de obicei, când e vorba de o serie, prima e introductivă.

Sper că volumul 2, Deeper (probabil în română va fi ADÂNCURI), va fi mai interesant.

Shauki

Tunele este prima carte din seria Tunele scrisă de Roderick Gordon şi Brian Williams, apărută în Anglia la editura Chicken House Ltd. şi în România la editura Corint Junior, în traducerea lui Dan Doboş. Continuarea seriei este Deeper (Adâncuri, în română), care va apărea în septembrie 2008 la Corint Junior.

Septimus Heap: Magie

Magie, prima carte din seria Septimus Heap, scrisă de Angie Sage este singura carte despre care aş putea spune că este “urmaşa” lui Harry Potter.

Am luat “contact” cu Magie (Magyk, in engleză) prima oară într-o librărie din Iaşi. Volumul era in limba engleză (încă nu se lansase în română), iar ce m-a atras a fost coperta.

Fac aici o paranteză ca să spun câteva lucruri despre coperţi. Am citit un articol cu Anca Eftime, director la Corint Junior, în care ea spunea: „Pentru că nu e specializat, publicul trebuie şocat“, continuă redactorul. “Şi cum primul impact asupra cumpărătorului e cel vizual, cartea trebuie să se impună, în primul rînd, ca obiect care fură ochii.”

Are dreptate. Iar acest lucru mi se întâmplă deseori. Iar Magie mi-a atras atenţia de cum intrasem în librărie. Am răfoit-o, am reţinut titlul şi autorul şi, când am ajuns acasă, am căutat detalii despre ea. După aproximativ un an, am primit o prezentare de la Corint Junior (pe care o ataşez mai jos) cu Magie. M-am bucurat enorm când am aflat că volumul va fi tradus şi la noi.

Revenind în această paranteză (mare), cineva spunea “să nu judeci o carte după copertă”. Se referea la faptul că unele cărţi au coperţi impunătoare şi frumoase, însă textul nu e bun. După bomba mondială Harry Potter (frumoase cărţi, trebuia s-o zic şi p’asta!), editurile din străinătate (şi de la noi), cheltuie enorm pe publicitate (postere, pliante, booklet-uri şi altele) şi pe copertă. Majoritatea cărţilor fantasy (cam 75%) noi apărute au coperţi realizate de ilustratori de renume şi sunt ‘coperţi-care-fură-ochii’.

Să revenim. M-am enervat puţin când am citit primul capitol deoarece eram confuz în privinţa Castelului şi a Palatului. În primul capitol nu se explică faptul că Palatul este o construcţie, iar Castelul este de fapt numele ţinutului magic. A trebuit să recitesc capitolul şi apoi să mă uit mai bine la hartă ca să îmi dau seama de acest lucru.

SPOILERELE ÎNCEP AICI:

Bun. Povestea începe într-o noapte friguroasă de iarnă când Silas Heap, Vrăjitor Obişnuit, descoperă în zăpadă o fetiţă nou-născută, aproape de intrarea în castel. Între timp, soţia sa dă naştere celui de al şaptelea fiu al lor pe care Moaşa Matroană îl declară mort şi fuge cu el.

Pe măsură ce povestea se desfăşoară, aflăm că nou-născuta, numită Jenna, este de fapt Prinţesa Palatului. Jenna este implicată în câteva aventuri împreună cu Silas – tatăl ei adoptiv, Nicko – unul din fraţi, Marcia Overstrand – Vrăjitorul NeObişnuit şi Băiatul 412 – din Armată Tînără.

Mare parte din aventurile lor au loc în Mlaştinile Ierboase, unde sunt găzduiţi de Mătuşa Zelda, o Vrăjitoare Albă care e păzitoarea Corabiei-Dragon dar şi o bucătăreasă îngrozitoare, de asemenea.

Eroii trebuie să lupe împotriva lui DomDaniel şi ai săi Magogi. DomDaniel este un Necromant diabolic. A fost Vrăjitorul NeObişnuit dar şi-a pierdut titlul într-o bătălie cu Alther, Ucenicul său. Nu putea să devină ceea ce fusese cândva, atâta timp cât Jenna era în viaţă. Dacă Jenna reuşea să intre în Palat şi să devină Regină, DomDaniel nu şi-ar fi putut recâştiga niciodată poziţia.

În luptă, sunt implicate şi câteva creaturi şi personaje ca: Bertha (Raţa), care e de fapt o pisică, Mărunţeii, Pitonul-de-Mlaştină, Ucenicul lui DomDaniel – Merrin Meredith – şi un Smârcan, de asemenea. Lupta înseamnă bătălia între bine şi Rău. Desigur, personajele bune câştigă bătălia în final.

Ceea ce nu aflăm până la sfârşit e că Băiatul 412 este de fapt Septimus, fiul lui Silas şi a lui Sarah.

SPOILERELE SE TERMINĂ AICI!

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este modul în care Angie Sage descrie personajele, demonstrând o fantezie înfloritoare. Smârcanul este unul din favoriţii mei datorită limbajului său colorat.

In opinia mea, aceasta nu este o carte doar pentru copii şi adolescenţi, ci şi pentru adulţi, de asemenea. Asta din cauză că unii pot citi despre relaţiile familiale, despre prietenie, despre sacrificiul de sine, despre lucrurile bune şi rele din viaţă.

Tonul este atât grav, dar şi umoristic. Când autoarea ne descrie bătălia, este foarte precisă, dar când descrie personajele bune, ea este indulgentă, chiar zâmbitoare.

Aşa că recomand din tot sufletul această carte şi cele care vor urma.

Sunt un mare fan al acestor cărţi şi de aceea am creat un website: www.septimusheap.as.ro Enjoy it!

Shauki

Magie este prima carte din seria Septimus Heap scrisă de Angie Sage, apărută în America la editura HarperCollins şi în România la editura Corint Junior, în traducerea Irinei Bojin. Continuarea seriei este Zborul (Flyte, în engleză), apărută în septembrie 2007 la Corint Junior. Volumul al treilea - Leacuri - va fi lansat în martie 2008.